luni, 27 iulie 2009

New born





Noaptea neagra acoperea absolut totul in jur. Parcul negru, lacul de un negru atat de opac incat puteai jura ca este pamant negru. Chiar si Ei erau acoperiti de intunecimea ireala a acelei nopti. Se plimbau cum o faceau si inainte...Doar ca de aceasta data ochii lor ca de onix strapungeau acel negru. Vedeau cerul mai frumos decat oricare alta fiinta . Omul putea spune ca acea noapte era de nepatruns , ca cerul era de un cenusiu infinit si fara stele ,insa Ei stiau ca nu e asa. Cerul era de un purpuriu intens si stelele aveau o stralucire rozee ,aproape. Luna se vedea si ea plina si rosie ca focul. Doar de noapte se puteau bucura in asa fel. Ziua , si lumina pentru ei era ceva pierdut acum...odata cu orice farama umana.

Lacul pe langa care mergeau avea o stralucire mov datorita cerului, doar ca mult mai inchisa. Se asezara langa lac sa se bucure de mirifica priveliste care se dezvaluia doar Lor. Erau doar Ea si El. Doar ei in acesta lume a lor. Ea se apropie de El si ii spune cu un glas autoritar:

-Te blestem sa ma iubesti toata viata ta, pentru totdeauna!

El avu o sclipire rubinie in ochi cand ii dadu raspunsul pe de-o parte trist, pe de-o parte fericit:

-Dar, my love, deja suntem blestemati sa ne iubim vesnic si inca mai mult de atat. Insusi Demiurgul a vrut asta. Pentru totdeauna alaturi unul de celalalt.

-Eternitatea ne asteapta atunci ,spuse Ea cu o voce tremuranda.

Si atunci intunericul ii acoperi de privirile celorlalte fiinte, insusi de privirea maretei si magicei Luni ce avea de acum sa ii vegheze pentru foarte mult timp, atat de mult incat nici Ea nu isi inchipuia. Era ceva magic in acea noapte.Da, erau oare chiar cei doi sau poate iubirea lor vesnica?...

Raluca Băceanu

vineri, 10 iulie 2009

Misterul broastelor (moarte) disparute >:) si pisica mumificata




Inainte de a pleca pentru o perioada destul de lunga, m-am gandit sa scriu cate ceva despre ultimele vacante si respectiv ultimele 5 zile petrecute la curte impreuna cu prietenele mele cele mai bune, care, nu din intamplare, Dumnezeu a facut sa impartim o parte de gene si sa fim verisoare.:D

Pe parcursul a vreo 2 ani am descoperit lucruri mistice si indescifrabile in acel loc. In afara faptului ca la 2 pasi se afla un cimitir, ca in casa batraneasca se afla o pisica mumificata inca de dinainte de anul 2001 si nu si-a schimbat aspectul macabru de 8 ani de cand o stim in mansarda si nefiind mutata de acolo de cine stie cat timp, am descoperit ca broastele dispar inexplicabil.

Vara trecuta, am crezut ca am omorat o broasca aruncand in ea cu ceva de metal. Creadeam ca este o cu totul si cu totul alta creatura, mistica posibil, dar era doar o broasca raioasa. Piciorul ii fusese prins de acel metal si nu avea cum sa scape din doua motive , al doilea fiind ca era moarta. Cand ne-am intors dupa vreo 5 minute , naiba stie cum broasca disparuse. Cainii erau legati, pisica disparuse de 6 luni deci, un mister. Daca inca era vie , nu se putea clinti din cauza metalului greu care ii presa piciorul . Tot ce ramasese era doar o mica pata de sange.

Am incercat sa nu ne pripim si sa zicem ca poate a scapat cumva si nu am acordat prea multa atentie acestui lucru.


Dupa ceva timp, cand eu nu mai eram acolo, Liz imi povesteste ca a mai prins o broasca si a vrut sa ii faca o "autopsie", din interes sporit de orele de biologie , desigur :). Si de acesta data mi-a spus cum ca broasta moarta a disparut. Totul se intampla parca prin august 2008, inainte sau putin dupa ploaia de stele.


Acum 2 zile, s-a repetat evenimentul. Am vazut o broasca si am tipat (sunt putin fricoasa de felul meu) si Liz a aruncat cu ceva dupa ea. Da.Cum cred ca ati ghicit , a ucis broasca, involuntar de acesta data, vrand doar sa o alunge. Imi era frica ca si de acesta data o sa scape asa ca am pus o farfurie peste ea si am presat putin pamantul . Acum chiar nu avea cum sa mai scape fie ca era vie sau nu. Desi a insistat sa ii faca "autopsia" , eu am spus ca imi este mila , chiar daca a murit. Cand ne-am intors sa o ingropam "crestineste", surpriza!broasca DISPARUSE si de aceasta data. Ma ce Dracu'? Nu puteam sa cred. Farfuria era neclintita, semnul unde era presata nu disparuse. Am mers la bucatarie sa discutam cele intamplate. Refuzam amandoua sa credem , si tot incercam sa gasim o explicatie. Tacere lunga timp de un sfert de ora cand ,deodata, se inchide usa. Geamul era inchis, in casa nu era vreo usa deschisa, nimic. Totusi, ne-am gandit ca trebuie sa fie o sursa de curent, desi , chiar nu ERA. Partea cea mai proasta: usa nu se deschidea decat pe afara, si nu pe dinauntru. Lumea din casa dormea dar nu puteam sa trezim pe nimeni.Telefon nu aveam si nu puteam suna. Gratie unui cutit miraculos, am reusit sa deschidem usa. Speriate am zbughit-o la etaj la Ioa si i-am povestit totul cu lux de amanunt. Nu parea prea surprinsa, deja se intamplase de 3 ori.

Noaptea, incercand sa adormim, eu ma uitam pe fereastra si am iesit pe balcon . Luna plina ma privea mirata si am simtit o oarecare sursa de energie parca privind-o . Probabil imaginatia o luase razna putin. Si totusi am incercat sa leg urmatoarele lucruri de acest mister : ce putea insemna faptul ca broastele omorate dispareau , ca totul se intampla in noptile cu luna plina, ca exista o pisica mumificata in casa alaturata, si ca observam de multe ori stele cazatoare?

Oare aveau aceste lucruri cu adevarat legatura cu vrajitoarele, cu vreun ritual ocult sau ceva asemanator? Oare?....oare am omorat 3 printi inainte de a ii saruta si de a rupe vreun blestem crunt? Sau am infuriat pe CINEVA?.... nu vom sti asta, sau cel putin pana data viitoare.


P.S Intamplarile nu sunt fictive, dar perceptia noasta, a tuturor asupra realitatii poate forma un cerc de dileme cand vine vorba de intrebarile legate de astfel de intamplari.


Raluca Băceanu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase