vineri, 14 august 2009

Ha!

Am terminat cartea de scris aseara .Mai trebuie doar sa o public. Cam asta. Sunt implinita acum si ma bucur ca am terminat-o in mai putin de doua saptamani, chiar o saptamana si inca putin.


Sper sa va placa. Nu va mai spun nimic pana data viitoare. Nici macar titlul. E posibil sa il mai schimb...Pa! :))

Raluca Băceanu

miercuri, 5 august 2009

Noaptea imi pune ordine in idei….care idei? :))


Nu obisnuiesc sa scriu de doua ori in aceeasi zi, dar astazi o voi face. Aseara am incercat sa ma culc devreme. Cand fac asta de obicei adorm in vreo 2 ore. Destul timp ca sa imi pun ordine in minte. Ce nu ma lasa sa dorm? Nu grijile :)), eu nu am asa ceva , inca , ci gandul la ce pot sa mai scriu pe blog. Aveam atatea imagini si idei in minte incat puteam sa jur ca visez, doar ca nu visam. Pe de-o parte gandul la postul precedent, pe de-o parte…. Ioa cand citesti urmatoarele randuri asigura-te ca scaunul pe care stai este fix :)).


VREAU SA SCRIU O CARTE! Stiu ca suna ca si cum as fi tipat, dar da, chiar vreau sa fac asta. Sunt satula parca sa scriu cu lingurita din ideile mele aici, intr-un spatiu unde toata lumea si nimeni pot vedea ce scriu. Fiecare cuvant imi este criticat aici, si stiu ca doar o persoana, pardon doua – te uitasem Amy- apreciaza in loc sa subestimeze gandirea mea.

Pe cand, daca scriu o carte, nu poti lua fiecare cuvant la rost, exista metafore, si nu totul se refera la viata reala. Deja am toata cartea in minte, stiu ce vreau sa scriu . Stiu un titlu potrivit si mai ales stiu un lucru de care sunt deja mandra. Tie Ioa si Amy o sa va placa la nebunie ce am de gand sa scriu.

Cine dracu’ ma publica pe mine? Nu va faceti griji-daca va faceti- totul o sa mearga . Pana la sfarsitul anului vreau sa o public . Trebuie sa reusesc pentru ca asta vreau cu adevarat. Voi pune in aplicatie un principiu, si anume legea atractiei-Amy stii ce vreau sa spun – si altceva nu va mai spun.


P.S : Ioa , cartea o sa fie mai ceva ca “Douazeci si ceva” dar oarecum vor semana. Nu are cum sa nu iti placa. Si acum Doamne ajuta! ^:)^

Raluca Băceanu

Inima de Gheata


Simt lipsa unor discutii, asta acum realizez. Poate ca a trecut prea mult timp de atunci. De cand? De cand vorbeam atat de multe lucruri, despre noi ,oamenii, despre viata chiar si religie. Vorbisem despre tot. Nu stiu cand am incetat sa mai dezbatem subiecte atat de interesante, filosofice. Oare ce s-a intamplat?

Dezamagirea a fost si ea un moment atunci, dar s-a terminat totul mai repede decat a inceput si aproape ca nu mai exista.


Inima s-a prefacut in gheata si a fost uitat acolo o parte din acel ceva. Dar nu era de ajuns ca deja ea nu mai exista , a trebuit sa se intample din nou. Si inima a fost strapunsa de un ciocan pentru a face loc in ea unui alt ceva.

Dar de la atatea lovituri, gheata s-a spart in mii de bucatele cristaline...ce s-au topit atat de repede incat au alcatuit un rau de lacrimi albastre. Lacrimile nu erau ale mele...poate nici inima nu era a mea. Ea se pierduse inca de cand se prefacuse in gheata aceea.

Acum ma gandesc, oare ce va lua locul acelei inimi de gheata? O inima de sticla?...

Raluca Băceanu

luni, 3 august 2009

Geniul si prietenia nu fac casa buna

Era o fraza care suna cam asa : “Geniile sunt acele persoane mai retrase.” sau “Sa stii ca adevaratele genii sunt oamenii care prefera sa se interiorizeze.”

Pana de curand nu m-am gandit sa talmacesc cele spuse anterior. De ce? Nu sunt sigura. Dar cu siguranta cred ,ca acum am inteles sensul adevarat acelor fraze. Multi ar spune ca acest gen de persoane sunt de fapt asa-zisii “tocilari” care nu sunt capabili sa intalneasca prietenia decat a acelora carora le seamana, adica alti “tocilari” . Nu, nu discut de acesti oameni, ci despre adevaratele genii. Nu oamenii care au fost nevoiti sa se interiorizeze, ci aceia care chiar au vrut asta. Acum ne intrebam cine ar vrea sa se interiorizeze din proprie initiativa? Cine ar fi nebun sa faca asta? Sa evite compania unor persoane? Sa evite prietenia? Uite un raspuns genial :geniile :)).

Geniile si-au dat seama , probabil, ca prietenia este un lucru la fel de efemer ca si o floare, da, o floare. Desigur mai exista si prietenii din acelea de o viata, dar asa ceva este mai rar –mai ales la femei- vezi asta in cateva filme si tot nu iti vine sa crezi. In ziua de azi ,nu reusesc sa talmacesc, de ce lumea este atat de egoista , se gandeste numai la binele personal. Este trist, ca totusi suntem oameni. Si pana la urma ce este omul ? Nu vreau sa cred ca omul este “animalul cu ratiune” , pentru ca si un animal ,dupa parerea mea, are mai multi prieteni :)) , haitele de exemplu. Si animalele astea inteligente se ajuta intre ele, nu fac diferente, nu au ranguri sociale ,ca exemplu. Ca ar fi si culmea ca intr-o haita de lupi sa se duca puiul sa vaneze. La oameni mai intalnesti sa-si trimita copilul sa castige existenta pentru o familie. Si mai merita oare, sa fim oameni?Ce e atunci omenia? Exista macar?

Dupa aceasta mica-mare paranteza sa ne intoarcem, ca vad ca iar am deraiat de la subiect. Da, vorbeam ca nu poate exista o prietenia adevarata fiindca lumea este prea egoista. La un moment dat totul s-ar narui. Prietenii vin, prietenii pleaca. Timpul de asemena face sa ne dam seama de caracterul unei persoane. Dupa parerea mea, cred ca timpul s-ar putea socoti un fel de prieten :)).Doar te ajuta sa treci peste probleme, sa iti vindeci rani...dar unele cicatrici vesnic vor ramane.

Prietenia nu poate bate timpul. Asta e clar pana acum.

Dupa toate astea, eu pot spune ca admir geniile. Este mai mult decat clar ca in ziua de azi un pot exista prietenii adevarate din cauza firii omului .
“Esti bun, esti prost.” Si asta pot spune ca e adevarat. Poate mai exista oameni care isi ofera prietenia neconditionata, dar cand se vad inselati, o lasa balta. Poate mai incerca,dar nu, acelasi final. Si de ce sa te mai straduiesti? Atunci, astfel de oameni buni devin la fel ca ceilalti din turma, micinosi , egoisti, ori nu se mai deranjeaza sa mai alimenteze o “prietenie”. Oricand poti discuta sau interactiona cu persoane, dar acestea iti vor fi cunostinte, cel mult amici, dar niciodata prieteni adevarati, chit ca impartasesti aceleasi ganduri.

“Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri”. Parca Aristotel spunea asta. Da, hai sa inclin ca sunt de acord. Dar mai intalnesti oare in doua trupuri acelasi suflet? In niciun caz. Decat daca prietenia se confunda cu dragostea. Parca se mai leaga ceva. Si daca ne-am gandi putin altfel. O mama isi iubeste copilul neconditionat, poate si un sot/sotie. Daca ne gandim, prietenia vine o data cu dragostea? Sau dragostea vine o data cu prietenia? Parca sunt unul si acelasi lucru...si nu prea. Inclin mai mult parca pentru prima. A doua e mai putin probabil, dar desigur ca si ea este plauzibila.
Pana aici m-am convins de un lucru. Daca tu crezi ca ai un prieten adevarat, gandeste-te daca tu il iubesti si el te iubeste pe tine. Sau daca ar face un sacrificiu sau pur si simplu te intelege in diverse probleme.

Si daca raspunzi cu da la aceste intrebari, mai poti raspunde la urmatoarea intrebare cu da?

Tot o vorba veche : Bagi mana in foc ca acea persoana la care te-ai gandit ca iti este prieten adevarat, ar face pentru tine cele enumerate mai sus?

Uite un sfat de la un “geniu in devenire” : ai grija sa nu te arzi...



P.S : cred ca am " inventat" si eu o comparatie draguta : individualist ca un geniu ;) .

Raluca Băceanu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase