vineri, 22 iulie 2011

Încă două...

M-am cam luat cu treaba, tot timpul sunt plecată şi am cam uitat să anunţ şi aici ce am mai publicat şi unde.

Aşa că vă anunţ cu bucurie că am apărut în Luceafărul de dimineaţă, numărul 32, povestirea Om de companie:

Şi Game over, în Gazeta Sf:

Sunt fericită din punctul ăsta de vedere. Măcar pe plan profesional să fiu împlinită. Şi desigur, spiritual.

Voi reveni peste o săptămână şi vă voi povesti cum a fost şi la Şcoala de Vară de la Sighet. Cea mai mare revelaţie am avut-o acolo. Am găsit Calea, the real way to go, cum ar spune... cineva. Dacă mai demult nu ştiam ce caut şi de ce, acum am găsit şi mă bucur că am înţeles ceva ce îmi fusese cândva luat. M-am întors de unde am plecat acum mult timp... And The Grace is still there, thank God.

Aşa că vă las şi vă mulţumesc. Atât pot să fac şi eu.

Raluca Băceanu

sâmbătă, 9 iulie 2011

Fresh new start

Prin absurd, să zicem că-s mai bine. De fapt, chiar sunt ceva mai bine. Faţă de perioada 21 iunie-8 iulie. Azi sunt chiar ok... cu excepţia faptului că nu sunt, dar vreau să fiu...

Mâine plec la Sighet. Probabil vă aminţiţi postarea de acum un an, când am scris ce am făcut, ce mi-a plăcut şi ce nu la Şcoala de Vară de la Sighet.

Iar acum mă reîntorc. Pentru îngheţată, desigur! Şi pentru ce se va discuta la conferinţe, evident!!! Nu sunt chiar aşa de disperată! Dar îngheţata aia, merită! SERIOS CĂ DA!

Aşa că acea îngheţată îmi va revigora tot trupul şi sufletul. O aştept de un an. Da, pe ea. Şi locul... dacă stau să mă gândesc. Şi faptul că merg cu trenul vreo 15 ore mă revigorază.

Abia aştept. Să scap de Bucureşti şi de tot ce e aici, de ce mă face să mă scurg, să mă pierd pe mine însămi. E oribil sentimentul. Când acasă nu mai pare acasă, când propria inimă te acuză de tot felul de lucruri... şi când mintea dă vina pe inimă. Sucks...Really...

Ochii care nu se văd se uită. Dar e posibil ca acei ochi să apară exact acolo unde nu mă aştept... la un moment dat. Şi atunci, ce voi face? Mă voi lăsa iar prada unor sentimente care îşi iau "seva" din hormoni? Pentru că pentru mine, iubirea nu e decât o simplă reacţie chimică în organism, iar eu vreau să nu mai am de-a face cu "elemente" ca afecţiunea şi mai ştiu eu ce. Deşi vreau... dar e mai bine să îmi ascult sufletul. Chiar dacă până la urmă sunt om, şi voi cădea pradă acestor reacţii chimice.

Dar până atunci am de gând să mă relaxez la Sighet, să mănânc ca o nesătulă două feluri de mâncare plus desert, cum acasă nu am răbdare să îmi fac. Pac, o felie de pâine şi şuncă, şi gata masa. Pac, un castron de lapte şi puţine cereale. Dar nu mâncarea ce e acolo. Poate că am râs eu puţin de ea, dar îmi lipseşte. Era chiar bună. Şi a fost prima oară când am mâncat trei mese pe zi, trei da' sănătoase nenică, nu şase ca acasă, şi vai de mama lor, doar pentru că nu am eu idee să gătesc, şi nici nu încerc.

So... Sigheeeet! Fresh new start. Abia aştept îngheţata, Doamne!

Vă pup şi aveţi grijă de voi. Nu vă jucaţi cu chimia, că vă treziţi cu tot felul de combustii! PA!

Raluca Băceanu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase