joi, 26 aprilie 2012

Poemul umbrelor

Umbrele se-nfruptă din verdeaţă
şi din conturul lucrurilor.
Umbrele meschine îmi râd
şi-mi devorează, gradat, câmpul.
Umbrele m-ating, m-aruncă
şi mă scutură fioros.

Umbrele m-au cuprins.

Umbrele... au chipul tău.

26 aprilie 2012
Raluca Băceanu

luni, 23 aprilie 2012

Gothic, gothic şi iar gothic

De câteva zile n-am stare. Îmi tot coace o idee uriaşă în cap. E ca o bubă imensă care ia locul creierului. Doare, jenează, pulsează, nu-mi dă pace de nicio culoare.

Încă stau să mă gândesc dacă ideea e atât de mare încât să mă apuc de un roman gothic sau dacă va ieşi o nuveluţă... chiar nu ştiu. Cert e că nu-s ok. Talentul chinuie, mai ales când se leagă de experienţele neplăcute şi recente peste care am trecut sau peste care încă mă lupt să trec.

E complicat, foarte. Am o grămadă de idei care îmi bubuie în cap, explodează şi parcă după ce se întâmplă asta, simt efectiv cum rămăşiţele ideii se preling pe şi aşa murdarii pereţi ai cutiei mele craniene. Iar ideile, precum nişte monştri, se refac, mai mari, mai rele, mai scârboase şi pervertitoare. Slavă Cerului că sunt idei de proză, altfel m-aş închide singură în debaraua cu haine de iarnă, m-aş pune de una singură la naftalină şi pe mine, şi ideile mele.

Până atunci, "mega buba" coace în continuare. Şi coace. Şi iar coace. Creşte. De obicei când mă loveşte o idee în cap, scriu exact esenţialul ei, cam, să zicem, jumate de pagină de caiet mare, cu scrisul meu lăbărţat şi de stângace. Acum nuuu, toată ziua am scris prin pauze, prin autobuz, ca o nebună, încontinuu. Cred că am umplut vreo 8 pagini, ceea ce e până acum nemaivăzut. Tare mi-e frică de ce o să iasă. Să nu mă trezesc cu prea mult, că iar mă simt secată nu ştiu cât timp.

Hai, Doamne ajută, să le fac pe toate la timp.


P.S Mă găsiţi de acum pe blog, FB-ul este mort. Cine mă ştie, n-are nevoie de fotografii cu mine. Talentul contează, păi nu?!...

Raluca Băceanu

luni, 16 aprilie 2012

Interviu cu tanara scriitoare Raluca Baceanu

(preluat de pe site-ul MediaTarget)

MTBună, Raluca. La Târgul de carte Science Fiction&Fantasy “Final Frontier”, ai fost invitată la panelul organizat de domnul Michael Haulica, privind tinerii scriitori şi posibilităţile de debut şi de publicare. Cum dezbaterea ni s-a părut foarte interesantă, ne-am gândit să discutăm puţin cu tine despre acest subiect şi despre altele. Întâi de toate, spune-ne cum ai trecut de la Călătorie prin mintea unei adolescente, volumul tău de debut, şi de la publicarea de povestiri în Luceafărul de dimineaţă, la Demonul Iubirii şi alte povestiri horror şi fantasy, publicate de tine în ultima vreme în Suspans şi în alte reviste de profil? Ţi se pare că fantasticul are mai multe de spus decât realismul?
RB: Am avut un debut atipic, am menţionat lucrul acesta şi în cadrul dezbaterii de la târg, în sensul că am debutat cu un volum de tip jurnal. De obicei scriitorii îşi scot genul acesta de roman mai târziu, când sunt deja consacraţi. Să iau aici exemplul romanului Les mots, de Jean-Paul Sartre, scris la vârsta bătrâneţii… Trecerea la fantastic a fost cumva iminentă, deci, cred eu. Mereu m-a fascinat acest gen dar nu îndrăzneam încă să-l abordez, până când pur şi simplu a trebuit să o fac. Ştiţi acea vorbă cu talentul care te chinuie? Cam aşa şi la mine. După ce au început să mi se formeze tot felul de idei bizare în minte, nu am mai putut rezista şi am început să le scriu. Aşa că am scris un roman paranormal romanceHarul, încă nepublicat, apoi am continuat cu nişte proze SF. Asta în 2010. În 2011 am pregătit terenul pentru un alt tip de proză fantastică. Am început prin povestirea Pedeapsa, pe care am avut onoarea de a o publica pe blogul “Moshului SF”, Ştefan Ghidoveanu, în cadrul celor 1001 de scorneli ale Moshului S.F., o antologie foarte selectă. Practic de aici am început seria dedicată creaturilor nopţii, fără să am iniţial în intenţie acest lucru. S-a întâmplat. Iar gothicul, horrorul cred că acum le stăpânesc mai bine ca orice, sau cine ştie, poate treaba stă cumva invers.
MT: Dintre cei invitaţi la discuţia publică condusă de scriitorul Michael Haulica, tu ai fost cea mai tânără (18 ani). Cum te înţelegi cu ceilalţi colegi tineri de breaslă? Există competiţie între voi, sau, dimpotrivă, atmosfera este una prietenească, relaxată? Care este relaţia voastră cu scriitorii consacraţi – aveţi parte de sprijin şi îndrumări sau sunteţi priviţi “de sus”, ignoraţi etc.?
RB: Întrebări foarte bune. Vă mărturisesc sincer că la început, prin 2009 şi poate şi în 2010, am fost privită de sus şi am cam fost ignorată. Dar asta pentru că nu am nimerit din prima acolo unde trebuia. M-am perindat pe la tot felul de cenacluri, fie de proză sau de poezie, unde dacă am întâlnit persoane, acelea ar fi putut să îmi fie profesori, luându-ne după vârstă. E greu tu, ca persoană de 50-60 de ani, să tratezi o puştoaică de 16-17 ani, cât aveam eu pe atunci, cu prea mult respect. Abia în 2011-2012 am început să mă înţeleg cu ceilalţi colegi de breaslă, pentru că în 2011 i-am şi cunoscut pe scriitorii veritabili. Şi, desigur, abia atunci cred eu că mi-am câştigat şi o oarecare credibilitate. De obicei când eşti foarte tânăr eşti privit mai mult din unghiul vârstei, şi nu al talentului. Am avut noroc de oameni care au ales să privească întâi textele mele şi apoi persoana mea, ca Ştefan Ghidoveanu, ca Michael Haulică, ca Horia Nicola Ursu, ca Mircea Pricăjan şi chiar şi Liviu Radu. Faţă de aceşti oameni am tot respectul şi admiraţia. Ei sunt aceia care te sprijină şi care îţi dau şansa de a te face auzit. Ei sunt aceia care, până la urmă, îţi dau încredere.
MT: Cum ţi s-a părut, pe ansamblu, “Final Frontier”, şi care dintre manifestările organizate ţi-au stârnit mai mult interesul?
RB: A fost minunat să petrec un weekend întreg în preajma atâtor persoane interesante şi prietenoase! Toate evenimentele la care am participat au avut farmecul lor. Totuşi, cele la care voiam musai să merg au fost şi cele mai reuşite. Aici ar fi discuţia moderată de Oliviu Crâznic, despre Gothicul în literatura română şi universală, punct din program despre care am scris şi un review pe site-ul Teen Press; ar mai fi discuţia despre Politica viitorului vs. Viitorul politicii, unde a fost invitat special Dan Doboş, discuţie care a constituit pentru mine o reală plăcere pentru că scriitorul a menţionat câţiva filosofi de-a lungul discursului său – mă pasionează şi filosofia. Chiar fiecare eveniment, pentru că am fost prezentă în ambele zile la târg, mi-a stârnit interesul. Mai multe am scris despre acestea pe blogul personal (Interview with a Vampire – raluca-baceanu.blogspot.com/).
MT: Mai multe despre tine, acum. La ce lucrezi în prezent? Pregăteşti vreun nou volum? Cu ce reviste colaborezi?
RB: Lucrez la o mulţime de proiecte. Am o groază de idei, dar stau cam prost la capitolul timp. Sunt clasa a XII-a şi cam tot timpul îmi este ocupat de liceu. Scriu pe unde apuc, în autobuz, pe diferite caiete, prin pauză. E destul de complicat, recunosc, dar asta nu mă opreşte să lucrez serios şi la un nou volum de proză. Este vorba despre seria dedicată creaturilor nopţii, pe care m-am gândit să o adun într-un volum pe care aş vrea să îl numesc Creaturi şi Creaturi. Fiecare poveste tratează o altă creatură mitică – până acum am scris despre cambion (progenitura unui demon cu o muritoare), vrăjitoare, Moarte, zombie şi doppelganger (dublul, fantoma celor vii). Mai am în minte şi alte proiecte. Un volum de poezii în viitorul apropiat, cine ştie… Privind colaborările, nu ar fi multe de spus. De doi ani fac parte din colectivul revistei liceenilor, Teen Press. Pot adăuga despre Teen Press că o parte din mine aici s-a dezvoltat, am devenit mai comunicativă datorită colegilor, mai vioaie. De când am început să scriu pentru revistă, am început să scriu serios şi proză. Sunt foarte mândră de colaborările ocazionale cu Revista Suspans, coordonată de Mircea Pricăjan, pe care îl consider un fel de Master of Horror în România, şi Gazeta SF a lui George Sauciuc, un dedicat al Fandomului. 
MT: Ce cărţi de scriitori români ai recomanda cititorilor noştri? Avem romane sau povestiri comparabile cu cele de afară? Dă-ne câteva exemple şi spune te rog câteva cuvinte despre fiecare. Cititorul doreşte acţiune, iar literatura română, cel puţin cea care se învaţă la şcoală, nu prea oferă. Tu şi colegii tăi din domeniul Science Fiction&Fantasy faceţi notă discordantă, din acest punct de vedere. Poate acest lucru să ajute la o reconsiderare a literaturii române pe piaţa de carte? Aveţi semnale în acest sens?
RB: Ar fi o mulţime de lucruri de punctat aici. Din câte am citit eu, ţin să spun că autorii noştri nu sunt cu nimic mai prejos de cei străini. Stăm prost uneori cu promovarea, dar de când cu târgurile anuale, Bookfest, Final Frontier (mai ales!), Gaudeamus, parcă mai află lumea şi de noi. Recomand Liviu Radu, este un scriitor de-a dreptul ieşit din comun, proza lui are tot ce trebuie. De asemenea, îl recomand pe Michael Haulică, are un stil genial. Îi recomand şi pe Dan Doboş, Ştefana Cristina Czeller, Oliviu Crâznic. Ar mai fi câţiva, dar până acum, cei menţionaţi m-au convins pe deplin. Fiecare dintre ei ar trebui citiţi. Dacă ar afla mai multă lume de aceşti scriitori, şi-ar schimba radical părerea despre literatura română. Încă se scrie, şi încă foarte bine, cu stil, cu patos, cu intrigă, cu mult talent! Cât despre literatura care se face la şcoală… nici nu merită să comentez. Programa este de mult depăşită. Prin asta cred că am spus totul.
MT: Ce autori străini apreciezi cel mai tare? Clasici, moderni, sau din ambele categorii?
RB: Acum îi apreciez mai mult pe cei clasici. Dar înainte de ei am trecut prin câţiva autori moderni, contemporani, ca Anne Rice, Laurell K. Hamilton, Charlaine Harris, Richelle Mead şi alţii,  care însă şi-au pierdut din farmec atunci când i-am descoperit (sau redescoperit) pe aceia care cu adevărat merită. Îi apreciez pe Edgar Allan Poe, Mary Shelley. Îmi plac şi G.R.R Martin, J.RR Tolkien, iar din SF îl menţionez pe Asimov, cu el am început. Dar nu pot să nu remarc câţiva poeţi români, ca Bacovia sau Eminescu. Ei nu vor fi depăşiţi niciodată. Ceea ce nu se învaţă la şcoală despre aceşti doi mari poeţi ar trebui să căutăm noi şi să aflăm. Aici ofer cititorilor un pont: citiţi Metamorfozele poeziei de N. Manolescu. Vi se va deschide mintea uimitor de mult, ştiu ce spun. Nici nu vă imaginaţi cât de frumos sunt abordate anumite subiecte, spre exemplu relaţia dintre Creator, adică poet, şi Creaţie, despre cum se petrece această desprindere dureroasă când poezia capătă conştiinţă de sine… Sunt noţiuni ce par abstracte, dar dacă stai să le gândeşti, descoperi cât de uimitoare este poezia, Creaţia, în cele din urmă. În general scriitorii romantici şi simbolişti îmi plac. La simbolism îi mai adaug pe Rainer Maria Rilke, Charles Baudelaire şi Stephane Mallarme. La şcoală sunt doar numiţi, ceea ce mie mi se pare o crimă, dar asta e, poate că e mai bine aşa, în felul ăsta aceşti poeţi vor fi descoperiţi de cei care merită a-i descoperi.
MT: Ce sfaturi ai pentru scriitorii aspiranţi? Unde sau cui ar trebui să încerce să îşi trimită textele pentru a fi luaţi în seamă şi pentru a putea spera la o carieră profesionistă? La “Final Frontier” s-a făcut şi această distincţie între profesionalism şi publicare în regim de amator. Putem spera la o dezvoltare a profesionalismul literar în România actuală?
RB: Sfatul meu numărul 1: să aibă răbdare. Cel de-al doilea: să nu dispere. În final, dacă au talent, se vor lansa. Îi sfătuiesc să nu urmeze paşii mei, ci să o ia pe rând, altfel li se va părea haotic totul, adică: să trimită texte la reviste literare online. Ar trebui să o ţină aşa o vreme până când cineva îi va remarca. Dar şi pentru asta e nevoie să se implice în comunitatea SF&F, să participe la târguri de carte, lansări, evenimente, unde pot afla despre o mulţime de oportunităţi. Trebuie însă să ştie clar pe ce cale vor merge în continuare. Dacă cineva are pretenţia de a se considera scriitor, să şi facă ceva în sensul acesta: să scrie şi să nu se oprească la prima critică. Şi, bineînţeles, să înţeleagă şi natura umană care este deosebit de complexă, iar prin asta mă refer la gusturi. Inevitabil, oricât de bine ai scrie, criticii îşi vor face treaba lor, să critice. Şi câţi mari autori nu au fost criticaţi… Important e să nu ne lăsăm descurajaţi. Talentul învinge în cele din urmă.
MT: Mulţumim foarte mult pentru interviu, Raluca. Mult succes îţi dorim, ţie şi colegilor tăi scriitori. Sper să mai stăm de vorbă şi cu prilejul altor evenimente, sau lansări ale unor alte cărţi scrise de tine.
RB: Mulţumesc şi eu. A fost o plăcere. Mult succes şi vouă în continuare!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase