duminică, 7 octombrie 2012

Revista de suspans nr.1 - Începutul...


Din motive mai mult sau mai puţin personale am încetat să mai colaborez cu revista Suspans. Însă am început o nouă colaborare cu REVISTA DE SUSPANS ce a apărut pe 1 octombrie 2012. Ţineţi minte această zi pentru că e începutul a ceva minunat.

Să aruncăm o privire peste cuprins. Găsim:


Editorialul semnat de Mircea PRICĂJAN – Nu am terminat ce am avut de spus. De citit!

Recenziile următorilor:

Adina BARVINSCHI – Un maestru francez(Pierre Lemaitre, Alex)

Gabriel DAMIAN -- Cenuşăreasa lui King(Stephen King, Carrie)

Gabriel DAMIAN -- Purgatoriul din tribună(Stephen King şi Stweart O'Nan, A Face in the Crowd)

A.R. DELEANU -- Un altfel de Sherlock Holmes (Caleb Carr, The Alienist)

Mircea PRICĂJAN -- Primul fantasy romantic românesc? (Anna Váry, Ultima vrăjitoare din Transilvania. Volumul I: Contesa Aneke)

La rubrica de film:

Gabriel DAMIAN – Pumpkinhead (1988)

Răzvan T. COLOJA -- Morţii vii pentru a câta oară? (Resident Evil: Retribution, 2012)

Eseu de:

Răzvan T. COLOJA – Pete de cafea pe foi imaculate

Laura SORIN -- Povestiri clasice: Probabil primul caz de publicitate mascată din lume

Interivu cu Eugen Ovidiu CHIROVICI:  "Cel mai bun lucru pe care un scriitor îl poate face pentru ţara lui este să scrie bine."

Proza e cea mai stufoasă, astfel că regăsim:

Diana ALZNER – Praf scânteietor şi filamente

Eugen Ovidiu CHIROVICI – O amintire de la Paris (fragment de roman)

Florin IRIMIA – Sus, într-o cameră de hotel

A.R. DELEANU – Scrum

Violeta BĂLAN – Al 8-lea Kreisset (fragment de roman)

Bogdan ONIN – Moş Goangă şi Badea Rădescu

Alin DĂRÂNGĂ – Uluyan Taşlar - Pietrele care urlă

Alexandra NICULAE – Pe undele Istriei

Cătălina FOMETICI -- Phaedra

Nicolae CORNESCIAN -- Foileton: Extreme (1)

Radu Ilarion MUNTEANU -- Looking for a Job

Cristian LISANDRU -- Închipuire (fragment)

Elena POTOCEAN -- Povestea Umbrei

Teodora GHEORGHE -- Secretul domnului Wally

Lena KART -- Un crâmpei de lumină

Nicolette ORGHIDAN -- Noaptea de noapte

Aurelia CHIRCU -- Îngeri sălbatici (1)

Raluca BĂCEANU -- Proprietarul

Ioana-Cătălina DOROJAN -- Lady A

Karel CISPIC -- Zbor

James R. BLAISSE -- Străinul (1)

Andra PAVEL -- Obsesie codificată

Mihai Hafia TRAISTA -- Raniţa de soldat

Liviu RADU -- Scurtă întâlnire

La Profil:

Antuza GENESCU – Hannibal Ochi-Albaştri

Şi o rubrică interesantă, Dosar:

Reviste electronice

Participă: Virginia COSTESCHI, Mihail VAKULOVSKI, Michael HAULICĂ, Ştefan BOLEA, Cornel Mihai UNGUREANU, George SAUCIUC

Poezie! Aici vreau să public şi eu data viitoare:

Ştefan BOLEA – Întuneric

PROFESIONISTUL:

George ARION – Unde ne sunt comentatorii?

FILIERA:

Bogdan HRIB – Toate filierele trec pe la Frankfurt...

ÎMBLÂNZITORUL:

A.R. DELEANU – De ce?

Am citit doar câteva dintre cele câteva zeci de titluri de aici. Evident că m-am oprit la proză pentru a o devora pentru prima oară. 

Prima poveste citită a fost cea a lui Alin DĂRÂNGĂ – Uluyan Taşlar - Pietrele care urlă. Omul ăsta ştie cum să scrie. Se foloseşte lacom de comparaţii, descrieri încât, Doamne, aproape poţi să guşti din peisaj, din teamă. Proza este foarte bună. Te lasă cu gura căscată fără să ştii cum să reacţionezi. De fapt, mai repede reacţionează trupul, ţi se zbârleşte pielea, cam aşa, apoi îţi dai seama că te-a cam speriat. Nu am de gând să îl felicit, este de prisos. Atât de mult mi-a plăcut povestea lui. 

Pe undele Istriei de Alexandra NICULAE mi-a lăsat un gust de ars în gură. Scena finală am citit-o cu ochi mari, flămânzi, aproape bucurându-mă că nemernicul aparat de radio avea să funcţioneze în sfârşit. Povestea asta mi-a hrănit şi mie nişte circuite malefice. YUMMY! Delicios. Mai vreau! :))

Următoarea proză citită a fost Phaedra, a bunei prietene Cătălina Fometici. O proză excelentă, cizelată, cu idee, cu acel zvâc pe care nu îl găseşti oriunde. Îmbină trăiri, le transmite. Ce să mai, are tot ce îi trebuie. Cat nu încetează să mă uimească. E din ce în ce mai bună. Progresul ei este lăudabil. Abia aştept romanul ei.

Nicolae Cornescian cu a lui proză Foileton, Extreme partea I, mă impresionează. Nu doar am senzaţia, ci sunt sigură că Nicolae Cornescian este un autor desăvârşit. Singurul regret pe care îl am, şi aici este valabil pentru toţi scriitorii noştri, este că nu sunt de ajuns de citiţi. Un asemenea mare talent nu merită    
în jur de 500 de vizualizari, ci câteva mii, zeci de mii. Scrie atât de bine încât nu ştiu ce aş putea să spun despre el, despre poveste, fără să nu mă gândesc "oare e de ajuns ca să fac lumea curioasă şi să-l citească?". Şi asta e valabil pentru toate prozele acestui scriitor. Şi desigur, din păcate, niciodată nu e de ajuns. Pot spune doar că sunt mândră să fiu contemporană cu acest scriitor. Respect!

Secretul domnului Wally de Teodora GHEORGHE m-a amuzat. Într-un mod macabru, dar mi-a plăcut. Mult. Încă de la prima frază povestea m-a cucerit ca nicio altă poveste. Nu ştiu de ce dar cumva presimţeam că o să îmi placă al dracului de mult povestea. Cum s-a şi întâmplat. Ce bine îmi pare că Wally a sfeclit-o. :)) Merita!

Lena Kart, cu al ei Crâmpei de lumină mi-a amintit încă o dată că aparenţele înşeală. Preotul acela, nemernicul... Misterioasa Lena este pe drumul cel bun. Îmi place foarte mult stilul ei. Este foarte diferit ce cel regăsit în celelalte proze. Are ceva al ei. Este cumva şi liric şi agresiv şi inocent. E ca un cocteil...

Proza Aureliei Chircu, prima parte din Îngeri sălbatici a reuşit iniţial să îmi aducă aminte de romanul Portretul lui Dorian Grey. Doar iniţial. Adevărul e că proza este cu dus-şi-ntors, îţi face neuronii să zbârnâie. Nu înţelegi, apoi ai o revelaţie, şi iar nu înţelegi până când vezi acel mare şi enervant "va urma". Ok, nu mai am răbdare, dar se pare că scriitoarei îi place să ne chinuie cu ţinutul în suspans :)).

Urmează apoi subsemnata cu proza Proprietarul. Cam toată este ancorată în realitate. În realitatea mea, cea de agent imobiliar. Pot să vă spun că munca asta pe care am depus-o pe parcursul verii presupune mai mult decât contracte şi mers pe teren. Presupune agilitate, presupune să fii mereu cu ochii în patru. Şi evident să nu spui niciodată cine eşti... Dar mai bine citiţi povestea şi vă daţi seama. Crime, mister...? Eu zic că vă cam tentează. Mai ales că apare şi detectivul Robert Stănescu în peisaj pe care îl întâlniţi în Misterele de la 417 D. Acelaşi stil poliţist. Enjoy! http://revistadesuspans.ro/proza/proprietarul/

Povestea Ioanei-Cătălina Dorojan, Lady A. m-a întristat. Mi-a plăcut enorm de mult, dar m-a întristat. Într-un fel, amnezia după un şoc puternic este ceva de care mă tem, nu ştiu de ce. Aşa că, proza a fost ca o aducere aminte, cumva bizară. Habar nu am cum să exprim sentimentul. E ca şi cum eu sunt acea Lady A. Cine ştie, poate într-o viaţă anterioară...

Scurtă întâlnire, de maestrul Liviu Radu, scriitorul meu preferat este o proză pe cât de sinistră, pe atât de simpatică şi dulce. Devoraţi-o până nu vă devorează ea pe voi! :))

Cam acestea au fost prozele pe care le-am găsit cele mai bune. Ar mai fi câteva pe care nu le-am citit dar, deh, viaţa de student, cu cele câteva zeci de cărţi ce trebuie citite la fiecare curs în parte, îmi cam răpesc din timp. Dar nu e nimic, revin cu alte comentarii peste o lună!

Acestea fiind spuse back to study...


Raluca Băceanu

M-am reîntors....

... după o absenţă de... of, îmi e aşa ruşine... două luni!


Să o luăm cu începutul verii.

După ce am terminat cu nebunia înscrierii la facultate, mai mult ca sigură eram că voi intra la Istorie, cum s-a şi întâmplat.... tadadadaaaam... a urmat vacanţa bine-meritată, însă nu înainte de a avea cel mai nebunesc job pe care nu ar fi trebuit să îl încerc niciodată, acela de agent imobiliar. De aici o lungă poveste despre care vă voi vorbi în postarea următoare.

Vorbeam de vacanţă... Costineşti. Pentru al doilea an consecutiv. Această vacanţă am câştigat-o după ce vreo 20 de sâmbete la rând, în clasa a XII-a, am participat la un curs elaborat de jurnalism. Experienţa a fost una, dar cadoul primit, tabăra aceasta a fost incredibilă...

 Am cunoscut o nouă faţă a iubirii. Aceea când iubeşti şi eşti iubit înapoi. Acea faţă când te îndrăgosteşti de o persoană când şi ea se îndrăgosteşte de tine. În acelaşi timp, după o primă privire, după un prim gând. Şi, Doamne, e... habar nu am cum să explic. E ca o foame reciprocă ce imediat cum se potoleşte, revine. Şi o ţine aşa mereu. Eşti sătul şi mai vrei şi... Am zis că nu ştiu cum să explic. Cert e că acest ceva e... O las baltă. Nu îmi iese.


Cum spuneam. Minunata vacanţă. M-am îndrăgostit. Apoi vacanţa s-a terminat şi...


Acum am ajuns în prezent. A început facultatea. Am început să fiu sociabilă. Da, eu. Şi, mai mult ca niciodată, simt că trăiesc. Nu viaţa de student, pe aia o dispreţuiesc pentru excese, ci acea viaţa când ai lume în jurul tău, când ai poveşti de descoperit, când totul e nou şi vrea să ţi se releve. Pe gratis. Nu tragi de nimeni, nu e nimeni stingher, fiecare vrea să îşi expună o parte din suflet. Sau vrea să impresioneze, dar când se întâmplă aşa o am pe Irina cu care pot să glumesc şi să trec peste...mmm, excesele celorlalţi.

Nu totul e roz, cum nici nu poate fi. Dar e plăcut să ştii că poţi depăşi greul cu nişte oameni pe care deşi în cunoşti de puţin timp, ai senzaţia că îi ştii de undeva, de dinainte. Deja ai un cod specific cu micul grup, deja atunci când vi se intersectează privirile, puteţi citi vorbele fără să fie nevoie să fie rostite. Cunoaşteţi acest sentiment? De a te potrivi din start cu unele persoane? Desigur, istoria ne uneşte, ceea ce face încă de la început din noi persoane curioase şi cărora le place studiul.

De ajuns cu laudele totuşi, că o dau în cealaltă extremă. Mereu rămân pe fază fiindcă euforia asta te poate face să pluteşti prea sus ca să te mai poţi întoarce. Sau cel puţin, nu prea uşor.

Săptâmânile astea două am fost foarte des în vizită la liceu. Puştii de a noua mă adoră. Am vândut câteva zeci de exemplare din primul meu roman Călătorie prin mintea unei adolescente. Am dat o groază de autografe, mereu diferite. Am simţit cum e să fii apreciat, să ai oameni care să te dorească în preajma lor. E un sentiment extraordinar. Şi, poate cel mai important, am reuşit să schimb în bine un destin al unei adolescente, Irina V. O ador pe aceasta fată, şi nu neapărat pentru că mi-a scris o foartre sensibilă scrisoare în care îmi vorbesşte mai deschis decât mi-au vorbit uneori unii prieteni, ci pentru dorinţa ei pură de a schimba, de a ajuta, de a scrie. Am de gând să o ajut cum pot eu mai bine. Vă spun, fata asta scrie la 14 ani poezii mai bine ca unii poeţi de peste 50 de ani pe care i-am citit şi alături de care obişnuiam să frecventez cenacluri. E absolut incredibilă.

Acum răsuflu. Habar n-am ce am scris mai sus, cred că totul e într-o harababură fără coerenţă, fără puncte cheie, fără nimic. Mă mustra conştiinţa că nu am mai postat nimic de atâta timp aşa că am încercat să scriu pe scurt cam ce s-a petrecut în această perioadă.

Recapitulând:

M-am distrat la mare cu cea mai bună prietenă a mea, căreia îi mulţumesc pentru acele sfaturi fără de care următorul eveniment de pe listă nu s-ar fi fructificat aşa de bine...

... m-am îndrăgostit de cel mai scump, inteligent, sufletist băiat. Este, este!

... am epuizat aproximativ 1300 de exemplare din Călătorie prin mintea unei adolescente iar peste o lună, o lună şi ceva, stă să apară romanul Harul...

.... am nişte colegi geniali cu care am putut merge în cluburi de tipul: Club A, Kulturhaus, Mojo, Actors's Pub. Nu m-am mai simţit aşa stingheră cum mă simt de obicei. Ştiţi că URĂSC cluburile şi petrecerile. Ei bine, cu ei a fost haios. Mai ales la karaoke! Deşi am falsat şi arătat groaznic pe scenă alături de bunul coleg Vlad, a fost bine... cred... sper... pe cine păcălesc.

... şi... de mâine încep cu nebunia.

Şi fiindcă începe cu adevărat nebunia, adică seminarii, cursuri... am o listă cu "trebuie" de care TREBUIE să ţin cont. Că de-aia trebuie, nu?!

Trebuie să...

1. Fiu cuminţică şi să dau pe la facultate oricât de mult nu îmi va sta mintea la asta.
2. Să continui să scriu. Atât pe partea de online cât şi pe partea... să zicem că la anul chiar trebuie să mai am o parte din trilogie scrisă, altfel mă scalpează editorul.
3. Să nu îmi neglijez prietenii, atât pe cei vechi, cât şi pe cei noi.
4. Să lucrez. Să am energie. Şi să dau randament la ambele job-uri.
5. Să nu înnebunesc de la prea multe lucruri de făcut.

AMIN!

Raluca Băceanu

P.S Revin!
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase