vineri, 30 august 2013

Harul - partea a doua sau Cum piere un scriitor


M-am apucat serios de treabă pentru a doua parte a trilogiei HARUL. Până acum romanul are 11 pagini, 11 pagini încărcate emoţional într-un mod de nedescris aici, pe blog. Veţi simţi şi voi probabil 1% (şi credeţi-mă, e mult şi atât!) din ce simt eu acum când veţi parcurge romanul.

E ca atunci când naşti. Imaginaţi-vă că mă simt ca la o naştere a unui copil de 10 kilograme, unde simt durerea atât fizic cât şi psihic. Pur şi simplu mă simt sfâşiată în două bucăţi.

Am reînceput să scriu  fiindcă abia acum am ajuns atât de la pământ emoţional încât să fie vital scrisul pentru a transmite nişte emoţii, sentimente, stări, într-un mod autentic; dacă nu scriu simt că mor pur şi simplu.

Da, sunt vraişte. Sunt într-un hău unde nu există înţelegere, dragoste, unde mă simt imposibil de descris de singură. Mai rău de un milion de ori faţă de cum mă simţeam când am scris prima parte a seriei.

Într-un fel sau altul mi-am distrus viaţa personală. Mi-am îngheţat sufletul în timp ce inima clocotea. Sau invers. Greu de descris. În cele din urmă, au ajuns ambele să clocotească până au dat pe-afară. Mi-am spus că nu mai suport, că nu se mai poate aşa, că trebuie să ucid ce a mai rămas bun dintr-un sentiment până nu devine rău, fiindcă altfel nu am cum să îl mai salvez. Şi prin asta am mai omorât o parte din mine care e de azi în proces de putrefacţie riscând să contamineze şi restul de afectivitate rămas în mine. Şi probabil că şi aşa se va întâmpla.

Dar nu mai contează cum mă simt eu. Nu mai contează cârtiţa din piept, şobolanii din stomac, nu mi contează nimic din durerile astea, din foamea interioară atâta timp cât din distrugerea mea rezultă ceva bun. Ca atunci când din mijlocul unei mase de putrefacţie iese un fir de plantă, o floare, ceva ce pare imposibil dar care se întâmplă.

Mă sacrific pentru o poveste care există într-un alt univers şi care trebuie auzită şi aici, în lumea unde singura iubire care există e cea pentru rodul inspiraţiei, şi nu pentru inspiraţia propriu-zisă care distruge scriitorul.

A început travaliul. Abia acum a început. Şi nu o să se termine decât în momentul când o să fiu complet secată de viaţă. Viaţa mea pentru viaţa din paginile unei cărţi. Viaţa mea, fericirea mea, pentru nemurire, pentru alţii... pentru cei care mă vor citi şi mă vor iubi pentru acest sacrificiu pe care îl înfăptuiesc.


Sursa foto: www.lonelyreload.com

30 august 2013
Raluca Băceanu

P.S Şi ştiu că pentru tine nu înseamnă nimic tot ceea ce fac, da, tu, te ştii foate bine. Dar îţi mulţumesc pentru dezamăgire. Îi mulţumesc demomului care te posedă pentru tot ce a făcut. Fii sigur că pentru cei ca mine romanul va conta. Cei care au iubit, adică...Şi cei care au preferat să ucidă sentimente muribunde decât să se hrănească din ele. 

miercuri, 7 august 2013

Cand istoria se repeta de Raluca Baceanu - exclusiv pe blogul Moshului SF!




Am făcut-o și p-asta!

No more words... (insert drums right here....) http://moshulsf.wordpress.com/2013/08/07/exclusivitate-moshul-sf-proza-de-raluca-baceanu/

Mulțumiri Moshului SF pentru cuvintele încurajatoare...

”Lucrul foarte important însă, în opinia mea, este curajul scriitoarei de a sacrifica spectaculosul ideii științifice în favoarea profunzimii ideilor sociale. Nu mă interesează ce înseamnă sau cum s-a îndeplinit călătoria în timp, mă interesează mai mult implicațiile unei asemenea descoperiri. Iar aici Raluca Băceanu vine cu niște idei extrem de interesante… poate chiar prea interesante dacă vom parcurge frazele de final! Idei care se potrivesc perfect cu acel „what if?” propus de clasicii SF-ului american, oameni fără prejudecăți și deschiși oricărei interpretări viabile a unei ipoteze science fiction.”


Cui o să-i placă, știe el de ce...


 Raluca Băceanu
7 august 2013
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase