duminică, 17 ianuarie 2016

2015 pe scurt


Nu am să zic multe fiindcă am lungit-o în retrospectivele anterioare.

Oamenii sunt la fel de ipocriți. Alții sunt la fel de minunați.

Am terminat cu nebunia facultății. M-am înhămat la un master unde învăț istorie, chimie, fizică, management și multe altele.

Și mai am și un job serios la o multinațională. Casa în care stau - fără părinți - nu se întreține singură, știi?

Am terminat partea a doua din Harul. Uite asta da, cea mai mare bucurie a anului.

De fapt... mai este una care începe cu următoarea poveste:

Am fost victima unui atac biologic cu pisici. Fie că a fost voluntar sau nu, am fost victima atacului ăsta. Nu râde. La veterinar s-a întâmplat să cunosc pe cineva. Și uite cum m-a lovit Cupidon. Sau pe el. Sau pe amândoi concomitent.

Partea bună e că avem la comun mai multe animale :)).

Partea rea e că aud prea des apropouri legate de căsătorie și de copii. Iar eu sunt la vârsta aceea care nu se află în concordanță cu vârsta psihologică. Adică am vreo 17 ani, atât. Un 17 ani la care pot lucra și îmi pot satisface dorințele și nevoile, nu să le satisfac pe ale unui parazit plângăcios. Abia încep eu să mă deparazific de relația Raluci-Mami.

Sunt totuși o puștoaică. Am un job din care îmi fac mai toate poftele și nu am chef de schimbat scutece și de spălat vase. Îmi place să trăiesc ca până acum. Asta ca să nu existe nicio confuzie. Clar?

Merci.

Trecând peste nebunia adulților din jurul meu care mă vor o adultă la locul ei...

Anul ăsta am să încerc să definitivez procesul de publicare pentru Harul, II part. Și mai vreau să călătoresc prin România.

Nimic în plus de relatat. 2015 a fost prea plin de întâmplări, dar cea mai frumoasă a venit în octombrie, odată cu ochii lui verzi de viperă și cu părul acela ondulat și blond - golanule! Că tot voiai să devii prezent pe blogul meu. Simte-te, domnule!

Acum, back to work. Am examen în două zile și nu fac decât să ascult muzică și să mă îndop cu ciocolată.

Cât timp ești împotmolit în nordul țării, ciocolata îmi ține de cald. Băi, ăsta!

Sau... ce back to work? Mă bag la un film.

P.S Harul, partea a doua, nici nu are un titlu, guys. Așa că s-ar putea ca prin 2017 să apară, cu voia Cerului. Că, să-mi fie cu iertare, dacă în ultimii cinci ani nu am găsit un titlu, chit că am termiant-o anul trecut, e clar că o să mai stau pe tușă încă puțin... Dar mai e ceva. Detectivul Robert Stănescu dispărut de mai bine de un an, Raluca în misiuni care mai de care mai periculoase - printre care și atacul acela cu pisici - mă gândesc să pun de cel puțin două povestiri din Universul polițist al existenței mele. Cu bune, cu rele.

Raluca Băceanu
foto: aerodromul Clinceni, arhiva personală



0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase