Interview With A Vampire

Ochi turcoaz. Credeam că... damn, chiar există!!!

SRSFF are plăcerea să vă invite în data de vineri 25 februarie 2011, ora 17.00 la Cenaclul ProspectArt, Centrul Calderon, str. Jean Louis Calderon nr.39, sector 1, București . - Raluca Băceanu va citi prologul romanului său fantasy, „Harul”. - Cătălin Florea va citi un scenariu SF, „Killr” - Dan și Camelia Ursuleanu în dialog cu Ștefan Ghidoveanu Dan Ursuleanu , inițiatorul primei emisiuni radiofonice SF din România, „ Radiobiblioteca SF ” (1982) transformată în ianuarie 1984 în „ Exploratorii lumii de mîine ”. Dan Ursuleanu a coordonat emisiunea pînă la începutul anului 1990. Ștefan Ghidoveanu , coordonatorul emisiunii „ Exploratorii lumii de mîine ” din 1990 pînă astăzi. Camelia și Dan Ursuleanu „ Copilul răsfățat al fandomului românesc, „Radiobiblioteca SF”, a crescut mare și, începînd cu prima săptămînă a anului 1984, s-a transformat în „Exploratorii lumii de mîine”, o emisiune complexă cu toate ferestrele deschise spre viitor. Îi dorim viață lungă și aceeași bază de simpatie și d

Merg pe stradă şi privesc la cei ca tine, Ce nu-nţeleg măreţia minţii. Crezi că ştii, te-ntrebi puţine, Viaţa-i pentru tine, numai Un loc unde-ţi trăieşti zilele mizere... Şi cum? Cu-ai tăi prieteni să petreci, Zile şi nopţi, distracţii, să tot dansezi. Îţi pasă doar de lucruri materiale N-ai să vezi, tu, prin ochi un suflet, N-ai să-ţi foloseşti inima, Căci tot ce vei iubi vor fi doar Alte făpturi ca şi tine, Fără conştiinţă, nedemni de iubire. Te laşi condus de închisoarea sufletului, Nu vezi decât carne, desfrânare, N-ai să apreciezi adevăratele valori morale. Te pierzi în efemer, alergi neştiutor după uitare, În patetica ta gândire îngustă Neînţelegând adevărata esenţă A celor ce sunt ca mine. Te uiţi urât spre chipu-mi, cu nişte ochi goi, Văzând poate, doar o fiinţă oarecare. Nici în vis nu speri să înţelegi Ale mele gânduri ce-ţi sunt destinate. N-ai idee ce sunt, sau ce-aş putea însemna, dar fie... Eu sunt un Demiurg necunoscut Ce tu nu-l vei cunoaşte, Eu folosesc asemănarea m

(Din categoria personalo-penibile) Merg acolo aproape zilnic. Doar pentru el. Să îmi scald privirea cu a lui imagine, cum stă liniştit, mereu găsindu-l acolo, tăcut, aşteptându-mă pe mine. Doar pe mine. Iar când îl privesc, pulsul îmi devine haotic iar inima mă îndeamnă să îl ating. Iar eu nu mă pot abţine, şi o fac. Mai întâi emoţionată, când îl simt rece şi când mă face să îmi pierd total controlul. Începem un dans, unde sunete se ridică dulci în aer, cuvinte cântate, şoapte fierbinţi. Atunci realizez cât de dor îmi era de el, de felul în care mă farmecă atunci când îmi vorbeşte. Doar mie. Apoi chiar mă pierd, uit ce fac, nu mai gândesc. El preia controlul. Degeaba încerc să fac ceva, să îi vorbesc, să îi exprim ceva. Dar nu. El îmi vorbeşte. Iar eu tac, îi ascult întreaga poveste, mereu spusă pe un ton trist; din când în când se opreşte, de parcă ar fi spus ceva ce nu trebuia, dar continuă apoi. Are încredere în mine, ştie că îl pot înţelege. Doar eu. Urăsc însă faptul că timpul nu

O ceaţă deasă mi s-aşează peste ochi, Ei se mişcă haotic căutând, dar fără rost. O lumină, o mişcare, puţină culoare Dar nu, mă aflu într-o beznă îngrozitoare. Pătrunsă-n necunoscut, bâjbâi pe nesimţite. Ia-mă de mână, de parcă-ar fi o plimbare, Prin parcul unde domneşte doar mirare Şi-n care misterul nu stă la pândă pe-ocolite. Atunci vedeam misterul, dar nu-l înţelegeam, Îl simţeam în spate, gândirea mi-o îngheţa Acum însă mă înconjura, inima abia-mi bătea, Simţul cel mai de preţ îmi fura. Stătea în faţa mea, când nu-l puteam vedea Aproape că-i simţeam arzând pe piele, Privirea lui flămândă, nebună. Ţeapăn mă fixa, întunecat şi fără inimă. (varianta 3) Raluca Băceanu

,,O vezi?" ,,Uhm... da!" ,,Ea e!" ,,Da, EA e!" Asta acum vreo două sau trei luni, în troleibuz, două fete discutând. Privind spre mine...Okay, poate mi se pare. Azi. ,,Ai văzut cine e:O?" ,,Cine mă?" ,, E Raluca Băceanu!" ,,:O, da, ea e!" Mda, şi de data asta nu mi s-a părut. Nu eram singură, a auzit şi persoana de lângă mine, care mi-a confirmat bănuielile. ??? Unde? Tot în troleibuz, aproape de casă, două puştoaice la vreo 13-14 ani vorbind şi aruncând priviri mirate spre mine. What's happening? God, de unde mă ştie lumea? Să fie blogu', să fie pentru ca am publicat în 2009 o carte, să fie pentru că scriu pentru Teen Press ori mă ştiu de pe Facebook? De unde fraţilor şi de ce? Devin cunoscută şi nici măcar nu realizez. Data viitoare când mai ies, voi încerca să arăt mai bine... că, deh, poate nu vor mai discuta două fete, ci doi băieţi:)). Who knows... Raluca Băceanu

Mormântul alb şi gol O aştepta încrezător, Căci şi ea şi-l dorea Benevol. Mi-e greu să-ţi spun, Iubite, cât de greu... Ştiu că de-aici pleca-voi Curând. Îţi aud strigarea, Gustându-ţi disperarea, Dar îmi doresc, Visarea. Mirosul putred, dulce, Deja mă ameţeşte. Mai sunt aici?! Dar nu... Pumnii răsunau bătând, În locul mic şi strâmt. Moartea nu-i un joc, E doar un vis urât. Raluca Băceanu

Înainte de a citi poezia, intră mai întâi aici , şi ascultă melodia asta. I ubire mică blondă, Ce-mi apari ca din neant, Privirea-ţi de pantă, Fixându-mă ca o panteră ce-i gata... De atac. Î n gând cobori Să-mi faci culoare Prin vânt presărat cu inimioare. Ele ard în văpaia sorţii, Şi ne ating în miezul nopţii. P e-o pală rece de vânt iscoditor, Îmi ridici iubirea de pe-un piedestal În a ta dulce, credulă simţire, Ce pare-a fi doar un infim, Ciudat, complex mental. C lătinată pe-o bară rece, Stau atârnată cu părul în bălţi Aşteptând ca cineva să-mi picteze Complexitatea blondă... În picături de foc. P icătura de foc ţi-a îngheţat privirea, Ce pe ascuns, mişelesc, abia suspina La ai mei ochi ce-ţi strigau cuvinte încâlcite, Răsfirate printre voioase, vorbe vexate. I mportanţa topirii îşi exercită, Asupra trupului meu, efec

Mă vezi? Îmi poţi susţine privirea? Dacă da, atunci ce întrezăreşti? E ceva acolo? Ce sentiment îţi produce felul în care şi eu la rândul meu te privesc? Dacă o fac... Pentru că, vezi tu, eu nu îţi pot susţine privirea, fiindcă nici măcar nu te văd, nu te văd cum te vede o persoană normală; eu te voi vedea mereu cu alţi ochi. Căci, să ştii că am nişte ochi diferiţi . Felul în care te văd pe tine este diferit de normal. Şi nu numai pe tine, ci lumea întreagă , pomii, cerul şi culorile. Sunt fericită când ştiu că mă apropii de percepţia celorlalţi, atunci când te văd bine. Dacă ai ştii cât de fericită. Dar asta se întâmplă doar când îmi schimb dioptriile realităţii prăfuite şi mioape cu altele mai puternice, mai curate ... dar şi ele se prăfuiesc. Nu sunt ele de vină însă. Ochii înşişi sunt prăfuiţi de trecerea ireversibilă a timpului. Ştii... pentru mine timpul nu vindecă răni, ci le agravează. Ai idee cum e să trăieşti, zi de zi cu povara de a ştii ce te aşteaptă? Şi nu e o ch

Din balta de sânge albastru, Răsare o inimă de gheaţă, Ce din visul măiastru, Pare doar o iluzie hoaţă. Nici că a fost, nici că va fi, O fantasmagorie a suferinţei. Căci fata morgana pe trepte Îşi picură iubirea din vene... Iar trandafirul magic, învăluitor Îţi va străpunge răceala atât de uşor... Pe când nici nu-l vei fi văzut, Te va surprinde tăcut. Ea dispare, a fost acolo vreodată? Nu vei ştii, dar pentru întâia oară, Vei picura iubire în a ta... Dulce, sublimă... vioară. Raluca B ăceanu